Tuesday, November 22, 2011

Uitare

Intamplator mi-a trimis iubita mea un link cu un film foarte fain,este vorba de un cuplu de tineri casatoriti,care intr-o iarna au avut un accident de masina si tanara isi pierde memoria. Si nu-si mai aduce aminte cine este si nici cine e sotul ei, sau ca ar fi fost vreodata casatorita. Iar sotul ei demonstreaza cat de puternica este dragostea sa pentru ea si incearca sa ii arate unde si cum s-au indragostit cu vreme in urma. Asta inseamma pasiune si devotament pentru persoana iubita, si acum mai mult ca niciodata,mi-a crescut increderea si dorinta de a demonstra ca sunt in stare sa fac si eu la fel. Am reusit odata s-o fac pe fata asta sa se indragosteasca de mine,si pe vremea aceea nici macar nu ma cunostea si nu o cunosteam. Acum sunt 2 ani de la acele clipe,2 ani in care am trecut prin bine si rau impreuna, i-am fost aproape cand a avut nevoie de mine,si viceversa. Ba as putea spune ca ea este cea care m-a pus pe picioare si mi-a aratat ce inseamna sa traiesti cu adevarat. Mi-a aratat ce inseamna sa iubesti si sa fi realist si nu mai fiu un pusti visator. Si pentru lucru asta ii voi fi recunoscator o viata. Iar acum a venit momentul sa-i arat si eu ei ca pot fi cel care o apara si ii da siguranta si ca sunt barbatul de care s-a indragostit in urma cu 2 ani. Nu-mi va fi usor si nu o compar pe iubita mea cu fata amnezica din film, dar situatia e cam la fel. Tipu din film treuie sa-i arate sotiei lui dc s-a indragostit ea atunci de el din cauza amneziei, iar eu trebuie sa-i arat iubitei mele ca inca sunt acel om, barbatul care o iubeste si care si-ar da si viata pentru ea. Iar reusita mea nu depinde decat de mine, de mine si de cat de mult ma voi straduii. Si da,cred ca daca dragostea este puternica si prezenta in relatie poti avea o a 2 a sansa. Asa ca voi face tot ce este omenesc posibil sa-i arat ca sunt omu ala, chiar daca e ultimul lucru care il voi face.

Saturday, November 19, 2011

Amar

De data asta incep cu un citat care descrie cum ma simt in momentul de fata, "I have become Death, destroyer of worlds." Acum sa incep sa si relatez de ce ma simt asa. De la inceputul unei relatii (Relationship, ca si aibe sens comparatiile care le fac mai incolo) esti capitanul propriului vas. Tu decizi unde vrei sa navighezi, care e cursul croazierei, si in ce ape te aventurezi. La inceputul relatiei te afli inca in portul tropic unde totul e sigur si frumos, dar din momentul in care ridici ancora si incepi croaziera, totul devine o chestie de noroc si destin(desi nu cred in destin dar na). Din acel moment incepi sa te aventurezi in ape mai adnci, uneori chiar in ape mai tulbure si salbatice, si totul depinde de tine ca si capitan cum reusesti sa iesi din aceste ape si sa te indrepti spre ape calme si linistite. Asa am fost si eu cu vasul meu, la inceput cand vedeam ca intru in ape tulbure si agitate faceam cale intoarsa si ieseam imediat, evitand orice fel de pericol. Dar de ceva vreme incoace parca am fost orbit de o maladie tropica, care imi fura mintile si ma face sa nu mai recunosc pericolul si apele nesigure care-mi ameninta vasul. Ba din contra, din ce vedeam ca ma avantam si mai rau in ochiul demonic al furtunii ma simteam si mai amenintat si provocat sa merg pana la capatul furtunii cu orice pret si negandindu-ma la pasageri(respectiv pasagera). Iar acu ca am ajuns sa trec de locul fara intoarcere, in mijlocul furtunii care mi-a capturat vasul si-l loveste cu valuri care ameninta sa zdrobeasca orice le sta in cale, am realizat ca am gresit. Am realizat ca directia si cursul ales de mine au fost gresite, si ca am riscat totul, nu numai pierderea vasului ci si pasagerii care erau in aceasta croaziera. Acum pasagerii se gandesc sa se salveze dupa vas, sa ia ultimele barci de salvare si sa incerce sa salvez ce a mai ramas din vas si din amintirile placute de la inceputul croazierei. Tot ce pot face ca si capitan acum, este sa incerc cu orice pret sa trag de carma si sa ies din apele acestea tulburi si rele in care am navigat pentru atata vreme. Desi am avut mereu sentimentu ba chiar si certitudinea ca nu sunt pe cursul cel bun si ca ma indrept spre furtuna si ca terbuie sa fac cale intoarsa, n-am facut-o. Si asta este o chestie care o voi regreta poate toata viata. Dar acum e tarziu sa realizez treaba asta, pasageri deja si-au pierdut increderea in alegerile capitanului si se gandesc la evacuare. Dar nu ma voi batut, nu de data asta, am facut-o prea mult timp. Toata viata am fost asa, cand aparea o problema ori nu-mi pasa ori dadeam bir cu fugitii doar ca sa nu sufar si sa nu accept consecintele actiuniilor mele. Dar nu si acum, acesta este momentul in viata in care tebuie sa stai drept si demn, si sa am taria si sa accept faptul ca este vina mea ca am ajuns aici. Eu am ales cursul asta, si tot eu am fost cel care l-ar fi putut schimba, dar nu am facut-o. Asa ca acum imi asum responsabilitatea si nu fug, nu dau inapoi. Daca este nevoie voi evacua pasageri si voi incerca sa carmesc vasul inapoi in ape calde si linistite, sau poate chiar inapoi in port unde cu putin noroc imi voi gasi si pasagerii mei(ma refer doar la pasagera care mi-a fost aproape si m-a sustinut pe parcursul croazierei). Dar pana ajung acolo trebuie sa reusesc sa indrept cursul, iar daca nu reusesc terbuie sa fac ce face orice capitan. Voi fi nevoit sa ma scufund cu vasul meu, stiind ca eu am luat deciziile care au dus la scufundare. Si asta este consecinta cu care trebuie sa traiesc, ca numai eu am putut sa schimb cursul si n-am facut-o la timpul necesar, si ca acum trebuie sa accept si gandul ca daca ma voi scufunda cu vasul va fi din cauza mea. Tot ce mai pot spune acum este doar "Set sail mates,because this will be one hell of a ride." Pe curand cu vesti bune sper.

Monday, October 17, 2011

Inel....

WOW..... Acum ceva vreme,nu chiar de mult am fost din nou pus intr-o situatie in care speram sa nu fiu pus vreodata. Cum ar trebuii sa reactionezi in unele situatii sau cazuri? Exista vreo regula sau pur si simplu trebuie sa actionezi pe moment? Eu sper ca am actionat corect si ca nu am facut mai rau decat oricum cred ca e. Situatia a fost urmatoarea: am aflat ca iubita mea era interesata daca tipul care tot umbla dupa ea vrea mai mult decat sa fie prieteni/amici sau daca pur si simplu a vrut sa se joace cu ea si sa vada daca o poate face sa aibe dubii si sa se intrbe celebra intrebare "What if?". Si cum era de asteptat tipu vrea mai mult,mult mai mult. Nu numai ca i-a spus ca o vrea pe ea si ca poate nu va inceta niciodata sa alerge dupa ea si sa incerce sa o faca a lui,ci omu a scos la iveala calibre grele. La ce ma refer cand spun calibre grele? Stati sa vedeti :P. Ma refer la faptu ca,sau cel putin asa vad eu lucrurile,ca primu inel de logodna care ar trebuii sa-l vada o fata ar trebuii sa fie din partea iubitului ei,cel pe care zice ca il iubeste. E uite ca la mine exact asta s-a intamplat,iubita mea a vazut mai intai un inel care nu a venit din partea mea,ci din partea tipului care umbla dupa ea. Si nu numai ca i l-a aratat i-a si spus ca e special pentru ea si ca il va pastra pana in clipa cand se va desparti iubita mea de mine. Dar ce ma deranjeaza si chiar ma enerveaza este faptu ca amandoi tac malc,ba din contra ultima oara cand l-am vazut p tipu respectiv a si zis ca el nu vrea nimic mai mult de la iubita mea decat sa fie prieteni. Si culmea ca si ea zice la fel ca nu vrea nimic de la el si sunt doar prieteni,dar atunci de ce ii pasa asa mult sa stie daca ala a vrut doar sa o faca sa aibe dubii sau chiar vrea ceva mai mult de la ea? Si la ultima discutie mai "aprinsa" sa zic care am avut-o cu ea am si intrebat-o daca mai este ceva care vrea sa-mi spuna sau chestii. Si raspunsu ei a fost ca nu mai e nimica,stiu tot ce s-a intamplat si tot ce vorbeste cu el. Dar daca nu mai era nimica, chestile astea ce sunt? Imaginatia mea? Sau poate doar mi s-a parut ca am auzit chestile alea si defapt nu e nimica real. Dar asta n-o voi sti doar daca o voi confrunta pe ea,sau in cel mai rau caz pe el. Dar na tac si mai tin in mine ca intr-o saptamana dau examenul de limba si nu vreau sa-i debusolez si eu mai rau decat sunt ei deja. Dar sper din tot sufletu sa-mi poata explica faza asta. Findca zice ea ca astea sunt luptele ei si ca trebe sa le duca singura si chestii de genu dar,in ritmu asta nu stiu care va fi finalul luptei daca tot imi ascunde asa zice "detalii" care m-ar ranii si ar schimba situatia intre noi. Dar ea inca nu-si da seama dupa atatea detalii si indicii care ile-am dat de ceva vreme incoace,ca nu faptele ma ranesc si ma fac sa ma retrag mai mult in interior si sa ma racesc, ci faptu ca ma minte ca stiu tot si ca nu e nimic cand situatia e cu totu alta. Asta ma fac sa ma racesc si sincer ma fac si pe mine sa incep sa am dubii. Si nu vreau sa ajung sa am dubii,nu cu ea nu vreau s-o pierd din cauza unui tip pe care nici nu-l cunoaste calumea,doar findca este atat de naiva si ii cade in plasa, si incepe sa aibe dubii. Dar na... Mai astept sa treaca examenu asta al ei si osa o confrunt pana la urma ca altfel nu fac decat sa adun toata energia asta negativa in mine si nu vrea sa ajung incat sa explodez odata si fac mai mult rau decat este nevoie. Dar pana atunci mai e un pic,si om vedea p urma cum decurg lucrurile. Pana atunci... pe curand.

Friday, September 30, 2011

Oare???

Se spune ca dragostea e oarba,dar chiar asa o fi? Te poate face dragostea sa uiti sau sa nu mai vezi unele lucruri? Eu personal incerc de cva vreme dar nu prea am remarcat mari succese,adica nu in totalitate. Ca mai sunt si banalitati care le treci cu privirea dar eu ma refer la lucruri importante.

Gen,persoana cu care esti impreuna,face lucruri care de obicei te deranjau dar acum n-o mai fac,sau zic chestii care nu-ti convin si acum parca nici nu le mai auzi.
Si chestia asta ma sperie un pic,findca nu stiu daca e normal sau nu,adica e un lucru bun ca nu t mai deranjeaza sau e un lucru rau ca nu-ti mai pasa?

Uneori viata are un mod foarte ciudat de-ati arata drumul spre fericire,asta daca o face. Ca unii oameni cauta fericirea o viata si n-o gasesc. Personal cred ca ma numar printre cei care au gasit dragostea,sau cel putin sper s-o fi gasit-o. Adica,chiar cred ca pot fi fericit cu fata cu,care sunt impreuna actual de aproape 2 ani. Dar da am avut sau poate mai avem o perioada dificila,asta datorita unor decizii gresite din partea ei,si o parte din cauza reactiilor mele gresite. Ea fiind o persoane destul de calculata si de sigura pe sine,a incercat sa faca un bine si sa ajute pe cineva dar poate la momentul respectiv nu si-a dat seama de efectul pe care il vor avea decizile ei. Cel putin pe mine m-au afectat destul de rau,la momentele acelea,findca nu sunt obisnuit sa intampin astfel de probleme,cu care am fost confruntat. Adica sa fi pus in situatia in care sti ca situatia nu e deloc ok dar sa sti ca nu ai ce face s-o schimbi, sau cum sa influentezi rezultatul. Si credeti-ma ca nu vreti o astfel de situatie,ca osa va simtiti cum ma mai simt si eu uneori,complet inutil.
Dar hey viata continua imi spun atunci si incerc iar sa trec cu privirea si sa uit,dar e greu,e foarte greu sa treci peste unele lucruri mai ales cand vezi ca persoana respectiva care a cauzat totul tot incearca.

Dar na asa e cand esti indragostit,faci lucruri care nu tebuie sa le intelegi sau sa le poti explica. Dar nu cred ca este vorba de lucrurile pe care le face o alta persoana ci de lucruile pe care la faci tu ca persoana. Daca ti se face un avans tu esti cel care trebuie sa decida daca accepti sau nu acel avans si daca intri in jocul persoanei care face avansul. Eu unul nu cred ca as accepta,ma refer la avansuri repetate,ca na un flirt se mai accepta. Adica sunt ok cu ideea de a mai flirta ca suntem oameni si mai aven si nevoie de asa ceva din cand in cand. Dar as vedea ca o persoana mi-ar face avansuri repetate si ar incepe sa-mi spuna ca ma iubeste si asa nu crede ca ar putea traii fara mine,nu stiu daca as avea taria sa mai vorbesc cu persoana aceea. Doar pentru simplu motiv ca stiu ca e mai mult ca posibil ca la un pucnt anume voi incepe si eu sa am ceva sentimente sau dubii.

Dar unele persoane poate au taria asta,sau poate nu-si dau seama de lucru asta,sau mai e chestie poate pur si simplu sunt dispusi sa riste. Un lucru e cert ca eu unul nu as risca sau as permite vreodata sa risc cea ce am cu prietena mea pt nimic in lume,nu pentru prieteni nu pt a ajuta pe cineva nu pentru nimic. Findca nimica nu merita sa-ti risti fericirea pe care o ai cu persoana pe care o iubesti. Nu o prietenie care e dezvoltare si nici ca vrei sa ajuti pe cineva sa treaca peste o perioada grea din viata.
Sau cel putin asta e parerea mea,si nu toata lumea o impartaseste,dar e a mea si eu tin la parerea care o am .
Uneori ma simt un simplu pasager in propria-mi viata,adica ma simt ca si cum orice fac si oricat m-as chinuii tot nu ajung acolo unde vreau. Sa am o relatie normala si pot sa fiu eu,fara sa fie nevoie sa mai demonstrez cuiva cva,fara sa fie nevoie sa ma chinui sa pastrez cea ce am. Dar viata nu-i mereu asa cum ne dorim si trebuie sa te lupti mereu,ca te lupti cu tine insuti sa-ti invingi fricile si demonii din inauntru,sau ca o faci sa pastrezi cea ce ai,nu conteaza de ce t lupti ci important e ca o faci si ca nu te dai batut. Desi uneori mi-am dorit sa ma las invins si sa renunt la tot,dar atunci intervenea iubita mea si ma ridica,greu si cu eforturi mari dar o facea.
Dar de la o vreme nu stiu,ma simt de parca nu mai sunt sunt eu singurul pe care vrea sa-l ajute si asta ma termina. Adica oricat de mult ma chinui sa inteleg si sa trec peste nu stiu cat de repede sau daca voi putea trece peste. But hey,no one said that life would be easy or that love is easy. Si hai sa fin sinceri sa iubesti nu e deloc usor,ba din contra e al dracu de greu,findca trebuie mai intai sa gasesti pe cineva care sa merite sa fie iubit si sa te si iubeasca inapoi la fel de neconditionat si pur cum o faci si tu. Si eu inca sper sa nu fi gresit cu decizia mea de a iubi,si ca si iubita mea ma iubeste la fel de mult si profund cum o iubesc si eu pe ea,si ca intr-o zi va remarca ca nu sunt ok cu decizia facuta de ea,de a ajuta si a intra intr-un cerc din care nu prea mai poate sa iasa.
Dar asta se va arata numai cu timpul,si pana atunci sper sa nu-mi pierd mintile si sa incerc pe cat posibil sa ignor unele chestii. Si asta incheii pentru azi. pe curand

Tuesday, April 19, 2011

Tracker-ul meu de incredere de ani de zile a redeschis portile

"Din dorinta de mari comunitatea SceneFZ a hotarat ca in perioada 30.04.2011 - 08.05.2011 sa deschida portile pentru noi useri.
In acelasi timp tot pentru a veni in ajutorul userilor SceneFZ a creat 3 noi categorii:
1. TVEps-Ro (RoSubbed)
2. XviD-Ro (RoSubbed)
3. BR-Ro (BluRay-RoSubbed)

Daca ati devenit deja curiosi puteti sa va creati un cont aici: www.scenefz.net "

Saturday, October 9, 2010

Dependenta

Orice om este dependent de ceva, sau cum le spun unii au "vicii".
Eu unul cred ca sunt dependent, dar nu de droguri, alcool sau jocuri de noroc ci de ceva mai puternic. Dependenta mea sta in dragoste. Da, sunt dependent de dragoste si mi-am dat seama de faptu asta findca precum am mai zis, eu si iubita mea suntem inca separati de 1800km. Si simt cum intru din ce in ce mai adanc in sevraj, si ca orice narcoman care incearca sa-si faca agonia mai suportabila ma agat de orice fir de ata.
Dar cel mai rau este ca, din ce incerci sa faci ceva sa fie mai suportabil parca mai mult strici. Cel putin in cazu meu recent asa a fost. Iubita mea a fost weekend-ul acesta la o prietena in afara orasului,si convenisem amandoi ca ma va suna ea cand ajunge acolo si poate suna. Dar eu de frica ca va uita sau ca nu va putea sa sune si incercand sa-i fac o surpriza placuta am vorbit cu prietena respectiva sa-mi dea numarul de telefon fix casa pot suna eu seara. Zis si facut, am primit numarul si stabilit cu fata cand s-o sun pe iubita mea. Dar eu nestiind si ne bagand de seama unele semne, am reusit sa-i stric iubitei mele weekend-ul. Findca am vorbit si am stabilit cu prietena respectiva unele lucruri fara ca iubita sa stie i-am dat tot programul peste cap, desi ea avea deja programul facut. Si concluzia la care am ajuns eu este asta, ca ar trebuii sa incep sa fiu mai atent la "lucrurile marunte" din viata, si sa incerc sa prind unele chestii subtile. Incercand sa fac un lucru bun pentru mine am facut 2 lucruri rele pentru iubita mea: i-am stricat weekend-ul si am facut-o sa se certe cu una din cele mai bune prietene ale ei. Si toate astea din cauza dependentei mele de dragostea ei. Acum cel putin am 2 motive bune sa ma simt aiurea. Dar asa este cand esti un "junkey" si ai nevoie de urmatoarea doza, esti dispus sa faci orice doar pentru a-ti primi doza. Dar sincer nu cred ca mai sunt dispus sa platesc pretul acesta, anume a-mi face iubita sa se simta prost si sa-i stric planurle ba chiar mai rau. Asa ca am sa incerc sa-mi stapanesc "nevoia" de dragoste, si osa fiu un pic mai intelegator. Dar ce sa facem? Omul din greseli invata!(daca ar fi asa cred ca as fi un geniu sau cel putin as putea castiga un premiu Nobel):P
pe curand

Monday, September 6, 2010

Dragoste adevarata

Cum iti dai seama ca cea ce ai este dragoste adevarata? Simplu dragoste adevarata este atunci cand stai o perioada indelungata cu persoana iubita in casa,faci tot si toate impreuna cu ea,si nu te plictisesti si nu devine monoton. Eu unul am gasit aceasta dragoste. De aproximativ un an sunt impreuna cu iubita mea si avem o relatie relativ normala, dece spun relativ? findca eu sunt in Germania si ea in Romania. Pana acum ne-am cam vazut lunar ori ma duceam eu la ea ori venea ea la mine. Dar in ultimele 2 luni a fost altfel, acum 2 luni am fost eu in Romania stand la ea o luna,iar toata luna trecuta a stat ea la mine. Iar azi a fost unu din cele mai grele momente de foarte mult timp, a trebuit sa se intoarca in Romania.

Si cum de mi-am dat seama ca este dragoste adevarata? Pai inca mai am momente cand ma pierd in privirea ei, sau knd ma trezeam dimineata si o vedeam langa mine ma lua un sentiment de caldura si de liniste. Sau ca pentru prima oara in viata mea m-am simtit cu adevarat dorit si ca dineva are nevoie de mine. Acum ceva vreme am fost la un festival rock care a durat 3 zile, si au fost momente cand nu mai eram acolo la concerte ci eram pierdut in ganduri la ea. Au fost faze cand eram la acel festival cand eram destul de ametit de la bautura si puteam sa ma dau la alte fete de acolo dar in schimb eu simteam nevoia sa-i aud vocea si sa vad ce face si daca se gandeste la mine. Si sa nu mai zic cate nopti stateam treaz si ma gandeam la ea,ma gandeam ce-o face? o dormii? si asa adormeam cu ea in gand. Dar acum realizez si eu ca maruntisurile sunt cele care conteaza si la care le duci doru cel mai rau. Findca de azi de cand a plecat ma gandesc asa: cu cine ma mai prostesc? cu cine ma jughinesc? cine mai imi spune "Buna Dimineata" si ma saruta? si astea sunt lucrurile care-mi vor lipsii crunt pana la urmatoarea revedere. Dar cel mai marcant a fost la earoport find deja a 3 oara cand o las la aeroport, dar si singura data cand am stat asa mult impreuna pana sa plece, a fost foarte grea despartirea. Cand am ajuns inapoi acasa mi-am dat seama ca ma invatasem atat de rau cu ea incat atunci cand am realizat ca nu mai este la mine, si am vazut patul gol, mi-au dat lacrimile. Si acum mai astept sa intre la mine in camera, sa ma ia in brate si sa ma sarute. Dar cand privesc in jur si vad ca valiza ei nu mai este, parca ma intristez si mai rau. Dar stiu ca va veni curand vremea revederii,si ma gandesc asa: "Lucrurile bune in viata merita asteptate!" iar ea este cel mai bun lucru din viata mea asa ca astept. Si vreau sa-i multumesc pentru un lucru. Hany iti multumesc ca ai aprut in viata si ca-mi esti aproape mereu.