Wednesday, November 11, 2009
Scoala se apropie si asa si decembrie
Sa o iau in brate si sa o sarut?sau sa fiu diplomat si sa astept pana cand va veni de la sine? La dracu nu stiu la care din ele osa ma hotarasc,sau poate osa le fac pe amandoua:P.
Dar cel mai important lucru cred ca e faptu ca am reusit sa ma indragostesc asa repede. Nu stiu cum a reusit dar in scurta vreme m-a facut sa ma indragotesc de ea,si sincer nu regret. Findca m-am plictisit sa ma ascund,sa-mi ascund sentimentele. Asa ca o spun,desi nu i-o spun ei in fata dar stiu ca citeste blogu meu si oricum,i-am dat de mai multe ori de inteles ca o plac foarte mult. Asa ca.... nu cred ca mai e nevoie sa i-o spun si in fata,desi ar insemna mult pentru ea cred. Dar inca nu vreau sa o fac acu,ci poate osa i-o spun cand vom sta fata in fata.
Oricum mai e ceva vreme pana atunci asa ca mai am timp sa ma gandesc cum sa o fac.
Thursday, November 5, 2009
Vesnica poveste cu insomnia
Tuesday, October 20, 2009
Noul meu Eu
Monday, October 5, 2009
La cererea publicului :))
Sunday, September 27, 2009
Dragoste nu cade mereu unde vrei....
Wednesday, September 23, 2009
Un cutit cu 2 taisuri
Friday, September 18, 2009
Si totusi...
Poate sunt prea naiv sau ceva de genul,dar inca o iubesc mult si vreau sa cred ca si EA ma mai iubeste,dar e prea mandra sa recunoasca acest lucru. Sau poate chiar nu ma mai iubeste,si ar trebuii sa-i dau drumu,si sa ma obisnuiesc cu faptu ca nu vrea decat sa ramanem prieteni.
Asta se va adeveri in timp fidca acum cateva saptamani am rugat-o sa ma lase o vreme si sa nu ma bage in seama,sa ma lase sa-mi ling ranile si sa pun iar pe picioare. Dar mi-a incalcat de 2 ori ruga intrand p messenger si incercand sa vorbeasca cu mine. Iar eu am facut greseala sa raspund,dar greseala si mai mare,e ca am facut si pe indiferuntu' si i-am vorbit destul de urat si am repezit-o. Dar nu vreau sa-i mai arat ca sunt slab si ca tanjesc dupa clipa in care pot s-o tin in brate si sa o pot numi iar jumatetea mea. Dar astea sunt numai sperante desarte care m-i le fac eu,findca e prima fata p care chiar am iubit-o si nu pot sa trec asa usro peste asta. Si da e prima oara cand am iubit cu adevarat,defapt EA a fost cea care mi-a aratat ce inseamna sa iubesti,findca cea ce credeam eu a fi iubire era defat numai un sentiment de atasare de o persoana. EA a fost cea care mi-a aratat ce e iubirea si tot EA mi-a aratat ce e suferinta,asa ca EA e si ingerul si demonul meu. Si cum poti sa lupti singur cu 2 persoane,findca incerc sa-i pun in balanta calitatile si defectele si mereu sunt egale. Nu stiu ce sa fac sa,sa o uit pur si simplu? sau sa ma lupt sa o recuresc? Findca pe de o parte imi doresc sa o uit si sa nu mai simt nimic pentru EA,dar pe de cealalta parte vreau sa fie iar a mea. Dar o chestie o stiu sigur nu voi mai sta mult in dilema asta,ca va trebuii sa decid ce vreau sa fac,sa ma lupt in continuare cu morile de vant si sa incerc sa o recuceresc,sau pur si simplu sa-i pastrez memoria ca si fosta iubita si sa-mi continui viata fara ea. Dar mai imi acord un pic de timp pana va trebui sa fac acea decizie. Dar pana atunci ma mai chinui(sunt masochist cu astfel de ganduri) un pic cu gandul ca osa fie bine si ca se va intoarce la mine. Pe curand.
Tuesday, September 15, 2009
Viitor? Trecut? Prezent?
De ceva vreme incoace ma trezesc cu aceeasi rutina tampa. Ma uit in jur si vad iar ca nu sunt singur in pat,ca EA nu mai e,si nu va mai fi acolo sa-mi sopteasca “Buna dimineata” si sa se cuibareasca la mine in brate.
Dar pana la urma ma dau jos din pat si ma indrept spre bucutarie,unde ma asez pe scaun si-mi aduc aminte cum era cand luam micul dejun impreuna,si cum imi spunea mereu ”Nu mai pierde timpul ca intarziem” nestiind ca nu pierdeam timpul ci ca o priveam si savuram momentul care il petreceam cu EA. Acele clipe dimineata,pentru mine erau cele mai frumoase. Findca o iubeam si nu vroiam nimic mai mult decat sa-i fiu alaturi in fiecare dimineata. Dar un zgomot ma aduce iar la realitatea crunta,in care sunt iar singur si nu am ramas decat cu amintirile dureros de placute din vremurile in care o numeam iubita mea.
Dupa ce termin micul dejun,ma indrept fara nicio treagere de inima ba as spune chiar cu retinere inapoi in dormitor,unde si acum ii vad umbra cum se imbraca,acea silueta care ma facea sa tanjesc sa o mangai,sa o ating si sa o alint.
Dar acele vremuri s-au stins precum o lumanare care a ars pana la capat si nu a mai ramas decat o urma de ceara,o urma care nu se curata asa usor dupa sufletul meu.
Pe drum spre serviciu,parca ii aud vocea,acel glas care ma linistea,care ma facea sa ma simt intreg,acum ma umple de tristete findk imi aduce aminte mereu ca nu mai e a mea .Si desi ascult muzica la maxim imi ramane un ecou stins in ureche care ii striga numele si nu ma lasa sa uit de EA.
Si asa agonia preia iar controlul asupra mea,asupra a cea ce a ramas din mine. Deoarece atunci cand a plecat a luat cu ea si tot ce a fost mai bun din mine,mi-a luat inima,dragostea si tot ce simteam pentru ea. Lasand in urma o carcasa goala care incearca cu disperare sa o uite.Dar asa ma mint in fiecare zi,imi spun singur ca trec peste si k osa-mi fie bine,si ca nu vreau sa mai sufar. Dar cu cat incerc mai mult sa trec peste ea parca mai rau imi fac findca realizez ca nu e cea ce vreau,findca eu o vreau pe EA. Dar cu pretz? Cat de departe as merge pentru dragostea ei? As merge si pana la capatul lumii daca mi-ar cereo,dar nu o face. Am incercat de cateva ori sa ne impacam si nu am primit decat acelasi raspuns care sfasie precum un lup “Nu vreau sa ne mai impacat ci vreau sa ramanem preteni...”
Iar asta nu pot accepta,cel putin nu pentru moment,fiind prima oara cand iubesc cu tot sufletu si fiind si prima oara cand ma deschid astfel unei personae. Poate am fost prea naiv,sau poate am fost prea slab,asta nu voi sti nicodata. Sau poate pur si simplu nu am fost ACEL cineva pentru ea,sau poate am fost o perioada,nu pot spune sigur dar stiu asta e diferenta intre mine si EA. Pentru mine a fost,si inca este ACEL cineva cu care credeam ca pot avea o relatie stabila si un motiv pentru care sa te lupti cu orice pret. Iar acum am ajuns sa numar fiecare secunda,fiecare minut care trece si se transforma din prezent in trecut si incerc sa vad viitorul,un viitor unde poate EA va fi iarasi alaturi de mine. Dar astea sunt sperante,si daca am invatat o chestie, e ca speranta moare ultima,dar in final si ea moare. Dar e singurul lucru de care ma pot agata,singuru lucru pentru care ma trezesc dimineata.