La cererea publicului :))

Ce sa mai zic? In ultima vreme imi dau seama din ce in ce mai mult ca dragostea nu vine din suflet ci din minte. Mintea este cea care ne face sa ne simtim bine,sa ne simtim afectuosi si dragatosi. Iar de cateva saptamani mi-am dat seama ca pot sa-mi controlez acea parte a mintii care pana acu un an nici nu stiam ca exista. Am remarcat ca pot sa-mi reneg sentimentele care le avea pentru A si sa incep sa dezvolt sentimente pentru B. Si sincer asa si terbuie sa fie deoarece nu cred in nici in dragoste la prima vedere si nici in destin,ci cred ca fiecare persoana trebuie sa aleaga singura pe cine si cand iubeste. Dar ce e ciudat pe de o parte e faptu ca nu simt nici un fel de schimbare,adica nu pot spune daca simt mai mult sau mai putin pentru B decat pentru A. Sau poate inca sunt confuz si nu-mi dau seama. Dar cum mi-a spus o foarte buna prietena,"Daca nu a fost sa fie poate e mai bine asa". Si am ajuns sa-i dau dreptate,findca prefer sa stiu ca s-a terminat decat sa traiesc intr-o iluzie de perfectiune si iubire,asa ca am renuntat la acea idee si incep sa-mi creez o alta imagine cu altcineva. Dar trebeuie sa-i multumesc lui A pentru ca mi-a deschis ochii,in tot ce priveste sentimente,si bune si rele. Asa ca Multumesc A,ai facut ceva de care chiar aveam nevoie,atunci cand ai decis sa ne despartim ai facut ceva care eu nu aveam curaju sa fac. Ai rupt acea esarfa care ma orbise si ma facuse o marioneta intr-un joc in care nu vroiam sa intru. Dar acum ca mi-am revenit incep sa fiu iar fericit cu altcineva.