Un cutit cu 2 taisuri

Dragostea e un cutit cu 2 taisuri. Te face sa ii cazi la picioare,sa devi dependent de ea,iar cand vede ca nu mai are ce face cu tine,iti da cu sutul ca unei pietre de pe drum. Dar partea cea mai grea a trecut,cel putin pentru mine,am inceput sa nu-i mai duc dorul,si sa accept faptu ca nu mai vrea sa fim impreuna. Sau poate pur si simplu o iubesc prea mult si ii dau drumu,findk o spun asa de frumos englezii( If you love someone,you have to let them go.)si poate aste e cea ce fac eu. Nu stiu nu pot aprecia,dar cert e ca am inceput sa o vad si din punctul ei vedere. Si in unele aspecte avea dreptate,nu are sens acum sa stau sa enumar,dar avea dreptate. Si poate e mai bine asa,poate uneori iti trebuie o despartire sa realizezi ce e iubirea. Oricum o chestie am realizat-o,stiu ca pot iubii cu adevarat,si nu cum credeam pana sa fiu cu EA,ca cea ce simt nu e decat un sentiment de atasare. E bine trebuie sa si recunosc ca cel mai rau imi lipseste rutina aceea de cuplu,sentimentul acela,stiti voi. Cel care atunci cand vi de la servici sti ca e cineva acolo care sa intrebe "Ce ai facut? Cum ti-a fost ziua?". Bine si acel sentiment se va inlocu in final,cu alt sentiment,cu care exact inca nu stiu. Si morala care e? Morala e ca sunt in acel stadiu unde pot sa vorbesc cu EA ca si prieten fara sa mai am vreun sentiment,inafara de cel de prietena. Dar pana aici a fost un drum lung si plin de durere,negare si sperante desarte,dar acum sunt bine. Chiar am ajuns sa o pot privi ca p cea mai buna prietena. Findca asta mi-a fost si cat am fost impreuna,mi-a fost iubita si cea mai buna prietena caruia putea povestii orice. Dar gata cu filosofia despre trecut,ce-a fost si ce-am simtit trebe sa le las in trecut si privesc in viitor,findca viitorul e cel care nu stiu ce-mi aduce. Asa ca "Let the past be history and keep your eyes open for what te future brings you." Si cu asta inchei un capitol dureros dar si unu dintre cele mai frumoase din viata mea de pana acum.